„Adevărat vă spun vouă: întrucât ați făcut unuia dintre acești frați ai Mei prea mici, Mie Mi-ați făcut.” (Matei 25:40)
Astăzi nu celebrăm doar o profesie. Celebrăm o vocație. O chemare nobilă, care unește știința cu iubirea de aproapele, grija cu jertfa, și profesionalismul cu credința.
Asistenții medicali nu sunt doar oameni în halate albe. Sunt mâinile prin care Dumnezeu lucrează vindecare. Sunt cei care veghează în tăcere, zi și noapte, în spitale, azile, centre de îngrijire și în casele bolnavilor. Sunt cei care aduc alinare unde e durere, calm unde e teamă și zâmbet unde e singurătate.
Pentru unii, îngrijirea e o meserie. Pentru ei, este o slujire. Fiecare gest – fie că administrează un tratament, fie că țin o mână tremurândă – este o formă de iubire pusă în practică.
În taina slujirii lor, asistenții medicali trăiesc zilnic ceea ce Evanghelia ne învață: iubirea de aproapele, jertfa de sine, milostenia în faptă și rugăciunea mută din privirea îndreptată spre Cer în clipe de neputință.
Astăzi le aducem recunoștință și binecuvântare. Pentru curajul lor, pentru blândețea lor, pentru faptul că, de multe ori, sunt ultimii care ies dintr-o încăpere și primii care răspund când totul pare pierdut.
Să ne rugăm ca Dumnezeu să le dăruiască putere, pace sufletească, sănătate și luminare, iar misiunea lor să continue cu aceeași demnitate și iubire de oameni.
La mulți ani, dragi asistenți medicali!
Dumnezeu să vă răsplătească fiecare clipă dăruită altora!